duminică, 7 septembrie 2014

Blessed


Ascultati asta.


Tot ce pot spune este ca a fost cea mai buna zi, ever! Vorbesc despre ziua mea de nastere, acum am 17, nu mai sunt asa de mica cum spun ei! Asa ca lasati sampania sa curga! Desigur ca glumesc. Ma gandeam ca vine ziua mea, si nu pot sa o las asa sa treaca fara nimic special, asa ca ce loc poate fi mai bun decat KFC, desigur nu e la fel de classy ca si un restaurant de 4-5 stele, dar sa recunoastem, la 17-18 ani pe care ii avem noi avem nevoie de altfel de locuri, cand vom avea 40 mai zic, noi aveam nevoie sa ne umplem burtile si sa iesim de acolo cat mai repede, sa ne plimbam, sa profitam de ultimele zile de vacanta, sa radem sa ne prostim, intr-un cadru mai natural (Parcul Gheraiesti).
Am fost inconjurata de niste prieteni superbi, am primit niste cadouri frumoase, intr-adevar ma simt binecuvantata, multumesc ca ati venit dragilor, si ca mi-ati fost alaturi in acea zi, m-ati facut sa ma simt cu adevarat speciala.
Asa cum am zis, am mancat, dupa care am mers la parcul de la Gheraiesti si am facut niste poze geniale, am baut suc, am mancat seminte, a parut o zi obisnuita, si asta vroiam, nu vroiam ceva pompos, miraculos, care sa nu ma reprezinte, am fost eu, am fost inconjurata de prieteni si cred ca asta e ceea ce e cu adevarat important!
Cadourile (nu, nu sunt superficiala ca le aduc in discutie) doar vreau sa mentionez ca au un loc special in inima mea, chit ca e vorba de o bluza, pe care o port, un ceas, sau un colier, toate sunt speciale, si chiar daca odata cu trecerea timpului se vor uza nu imi pasa, mai mult imi place sentimentul ala pe care il am cand port acel lucru, cand il iau cu mine si ma mandresc cu el, pentru ca pana la urma am primit lucruri frumoase, as avea de ce s-o fac! Acele emotii pe care le ai gandindu-te ca "acest" lucru este de la "acea" persoana, acea melancolie gandindu-te cum le-ai primit, si "acea" zi speciala, sper ca intelegeti la ce ma refer, si sper ca macar o data sa va fi simtit asa, sa va fi simtit speciali, datorita unui lucru, chiar si -eu stiu- unei fundite de prins in par.
Si acum Darul, arul, rul... :))) Defapt ma refeream la poze, dar mi-a venit treaba asta in minte, si in caz de nu ati dat play la melodia aia de sus, mai cititi o data, dar de data asta cu tot cu melodie!




SELFIE!







Fata fara mana :)) Defapt ziceam: "Mai facem odata pozele alea?"





Asta e fericirea, cu tot cu zambetul meu de girafa, pana la urechi si dureri de spate (la George).

Imi pare rau ca e printre singurele poze pe care le am cu tine, multumesc ca ai venit!























"Gata, am reusit!"





Sunt un fotograf asa bun:)) 
Sper sa nu ma bateti ca am pus poza asta, dar pur si simplu o ador!


Bravo Narcis, ai supravietuit!



Au fost atat de multe poze bune, pe care tineam mortis sa le postez pentru ca sunt speciale!
Multumesc inca o data pentru tot!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu